Despre valoarea întreprinderii
Activitatea înteprinderilor interesează atât societatea în ansambul ei, cât și grupurile de interese (interne și externe), din jurul fiecărei întreprinderi, din prisma impactului său socio-economic și, nu în ultimul rând, politic și juridic semnificativ.
În jurul întreprinderii, polarizează subunitățile și marile unități, motiv pentru care este considerată unitate de bază – un set de contracte cu un agent central, întreprinzătorul, căruia i se încredințează responsabilitatea de a conduce și gestiona resursele puse la dispoziție de acționari, bancheri, lucrători, cadre, manageri, etc. (coord.Coralia A., 2001).
Profesioniştii exploatează o întreprindere, respectiv, exercită sistematic o activitate organizată, ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, aceștia fiind:
• comercianții
• întreprinzătorii – persoane fizice care organizează o întreprindere economică, respectiv, o activitate economică, desfășurată în mod organizat, permanent și sistematic, combinând resurse financiare, forța de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice și informație, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege
• operatorii economici
• alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale.
Întreprinderea – ca formă de organizare a unei activități economice, autonomă patrimonial și autorizată, potrivit legilor în vigoare să facă acte și fapte de comerț, în scopul obținerii de profit, prin producerea de bunuri materiale și vânzarea acestora pe piață sau prin prestări de servicii, în condiții de concurență; sau 2. acțiune pornită din inițiativă personală (DEX 2009), are câteva trasaturi esenţiale:
– se supune legilor in vigoare;
– urmărește obținerea profitului, să reziste pe piață, înfruntând concurența, devenind mai eficientă și controlând riscurile;
Profitul este cu atât mai mare, cu cât riscurile asumate sunt mai mari (Pleter, 2005).
Supraviețuirea întreprinderii depinde de: rezerve, prudență, previziune, adaptabilitate, viabilitate etc.;
– este supusă legilor economice și de piață;
– rolul primordial al întreprinzătorilor în desfășurarea activității și atingerea obiectivelor întreprinderii.
Observăm că întreprinderea nu acționează singular, ci în strânsă interdependență cu mediul său extern, fiind obligată să se alinieze permanent la cerințele legale, de piață, de afaceri, ș.a.m.d. Analiza întreprinderii trebuie să se efectueze în mod unitar și global, luând în considerare atât mediul extern, cât și mediul intern al firmei, fapt care ne va ajuta în identificarea factorilor determinanți ai situației întreprinderii, inclusiv din perspectiva financiară.
Incapacitatea organizațiilor de a răspunde nevoilor unui grup de persoane interesate poate afecta (de)servirea altora, de exemplu: insuccesul firmei de a deservi nevoile clienților îi vor afecta capacitatea de satisfacere a nevoilor fianciare ale acționarilor. Prin urmare, schimbările mediului extern pot reprezenta tot atâtea amenințări, cât și surse de oportunități pentru organizație, dacă sunt corect identificate și explorate, având impact asupra situației întreprinderii.
Dupa cum o demonstrează și practica curentă, supraviețuirea sau succesul organizațiilor depind de modul în care sunt gestionate relațiile cu principalele grupuri de persoane interesate (proprietari, manageri, angajați, clienți, creditori, furnizori, comunitatea, guvernul) și așteptările acestora, precum: rentabilitatea financiară, salarii, efectivul de personal, profitul, dividendele, oferirea bunurilor/ serviciilor, plăți (continuitate) etc. Fiecare dintre criteriile enunțate pot influența valoarea întreprinderii.
Sursa: cercetările autorului
Autor: Viorica Mădălina Ion, ASE – CSUD,