Mai avem nevoie și de joacă

de Adina Paraschiv

Am cam uitat să fim copii, să ne jucăm. Luăm totul în serios, suntem mai mereu încruntați, zâmbim din ce în ce mai puțin, ne relaxăm rar și de obicei, într-un mod pasiv. Nu ne mai amintim când am alergat ultima oară, fără vreun motiv anume și fără să-i spunem “jogging”. Se întampla demult, când eram mici și fără griji, nu-i așa? Dar dacă tocmai faptul că ne jucam ne făcea să fim fără griji?

Mi-am pus des întrebarea asta, apoi m-am tot gândit „de ce am renunțat la joacă?” și mi-am dat seama că nici nu avem unde să ne permitem să fim din nou copii. Sigur, plecăm în teambuildinguri și ne distrăm alături de colegi, ieșim în cafenele care au jocuri de societate, există parcuri, spații de distracție de tipul sălilor de jocuri electronice, terenuri de sport sau mai noile room escapes.

Dar cum ar fi să ne bucurăm de o sală de joacă pentru copii mari? Să fie tobogane și loc suficient să alergăm. Să putem să sărim pe o saltea gonflabilă și să ne dăm în leagăne. Ar fi și un perete de escaladă, care să țină locul gardului pe care ne urcam atunci când eram puști.
Probabil nu este la îndemâna oricui „să dea în mintea copiilor” – mulți vor fi reticenți, la început. Dar sunt convinsă că se vor simți bine și vor reveni. Și a doua oară vor avea mai mult curaj să facă tot ce le place, fiindcă nimeni nu îi va judeca. Și poate că va intra în rutina lor ca, o dată pe lună sau odată pe săptămână să se bucure de două ore de relaxare prin joacă.
Sala de joacă ar putea fi și “mobilă”. Multe companii atente la nevoile angajaților lor sigur vor fi dispuse să investească în această alternativă la petrecereile corporate sau teambuilding-urile clasice.
Mie chiar mi-ar plăcea să intru într-o cameră cu bile colorate, în care se joacă doamnele de la contabilitate sau băieții de la vânzări se joacă cu pistoale cu apă.

Am putea adăuga și o zonă de socializare, unde să jucăm “flori, fete sau băieți” și să împărtășim din amintirile din copilările. De îndată ce plecăm din sala de joacă devenim din nou adulți responsabili. Doar că grijile s-au mai risipit și zâmbim mai mult acum.

Investitia este mare, știu – e vorba despre un spațiu mare care să găzduiască toate jocurile, vor fi cheltuieli mari cu amenajări, cheltuieli pentru sala mobile, cheltuieli legate de promovare.
Dar eu am încredere în proiectul meu și în faptul că vin în întâmpinarea unei nevoi – aceea de a scăpa de rutina zilnică, de stres. Generația mea știe că pentru a da randament maxim la job, este nevoie să echilibrezi viața profesională cu activitățile din timpul liber. Generația Y caută „fun”, „inedit”, „special”. Un film la cinema va deveni, în curând, prea “obișnuit”, chiar daca e 3D, 4D. Așa că se impune apariția alternativelor pentru petrecerea timpului liber. Din această nevoie se naște „sala de joacă pentru copii mari”.

Poate fi o afacere, dar și un proiect social. Știm bine că depresia este o boală, iar în România încă nu se spun multe despre ea și mai mai mult decât atât, nimeni nu îi ajută cu adevărat pe cei ce au nevoie. Un astfel de loc de joacă reprezintă un atindot, cel puțin pentru cei aflați în faza incipientă. Oricum,ar fi de folos multor oameni care s-au lăsat prinși de griji, probleme și muncă și au uitat cum să se bucure.