Optimismul, cheia succesului

de Bogdan Pleșa

În perioada studenției, puțini sunt tinerii care își aleg joburile în funcție de imprtanța și forța valorilor pe care le urmează și promovează un angajator. Decizia pe care o ia majoritatea colegilor mei atunci când se angajează este strâns influențată de venituri. Pentru mai mulți bani de buzunar, mai multe seri în oraș sau o vacanță prelungită la mare, studenții își vând timpul unor firme pentru care „valorile” înseamnă, de multe ori, doar creșterea vâzărilor și a profitului.
Eu am făcut parte din AIESEC, organizație care m-a ajutat mult. Acolo am învățat să privesc altfel însemnătatea criteriilor după care să mă ghidez în cariera profesională. Am decoperit ce înseamnă să fii un angajat model sau un antreprenor chibzuit şi ingenios, în acelaşi timp. Şi mi-am dat seama că aceste două ipostaze au în comun optimismul.

Am avut tot feluri de job-uri: de la agent de pază, asistent de vânzări, până la lucrător într-o fabrică de faruri pentru maşini. Mi-am dat seama că nu voi face carieră în niciunul dintre aceste domenii și am decis să tot încerc, pentru a-mi da seama ce nu îmi place şi să descopăr ce paşi voi urma. Am aflat repede că toate locurile de muncă au un lucru în comun: frustrarea oamenilor. Toţi cu care am lucrat aveau o dezamăgire în privire, se vedea că şi-au pierdut speranţa. Toţi dădeau vina pe lipsa banilor; mi-au spus că “dacă nu ai bani, nu ai nimic”. Așa că eu cred că aceştia sunt oamenii care trebuie ajutaţi, care au nevoie de lumină în viaţa lor. Altfel, din păcate, şi generaţiile ce îi vor urma vor fi la fel, fără a mai vedea părţi bune, vor da vina permanent pe alţii şi nu vor avea încredere în ei.

Iar dacă se pierde speranţa, scad şi şansele ca România să aibă un număr mai mare de antreprenori. Pentru că primul pas spre o afacere de succes este o idee nouă, în care cineva să aibă încredere şi să învestească în ea. Iar oamenii care nu au încredere în ei, care au uitat cum este să zâmbească şi să aprecieze lucrurile mărunte au uitat şi cum este să pornească de la zero şi să reuşească.

De oameni optimiști. De ei este nevoie în România! De tineri care să nu fie influenţaţi de vocile celor care au dat piept cu viaţa şi pentru care deviza este: “nu ai bani, nu ai nimic”. Eu cred că, atât timp cât ai un vis, ai totul. Trebuie să porneşti la drum şi să nu uiţi pentru ce lupţi. Banii nu sunt cel mai important lucru, chiar daca vor veni şi ei pe parcurs. Mai important este să îţi placă ceea ce faci!

Şi nu sunt doar eu cel care spune că optimismul este cheia spre succes. Cercetătorul Martin E.P. Seligman a demonstrat, în peste 600 de studii, că cei optimişti vor atrage lucruri bune, pe când pesimiştilor li se vor întampla  rele, pe care le tot prezic.

România are nevoie de zâmbete, de persoane care să nu se lase învinse uşor, de oameni ambiţioşi, care ştiu că urmează să le fie bine. Aceştia vor fi şi cei care vor construi afaceri şi vor clădi imperii. Ei vor ajuta alţi oameni, iar astfel, economia va creşte.

România are nevoie de optimism!